Intre livrare si punerea in opera trec de obicei doua sau trei saptamani, uneori mai mult daca vremea se strica. Tot acest timp marfa sta in curte, iar felul in care sta decide cat din ea ajunge efectiv in pereti. Pierderile din depozitare nu apar in niciun deviz si nu le reclama nimeni, dar se platesc la fel de real ca orice factura.
Regulile sunt putine si se invata intr-o singura zi. Nu cer spatiu special, nici constructii provizorii, doar cateva decizii luate inainte ca primul camion sa intre pe poarta. Dupa ce paletii sunt jos, mutarea lor costa timp si oameni pe care nimeni nu i-a prins in grafic.
Diferenta obtinuta la un palet caramida pret avantajos se pierde in doua saptamani de depozitare proasta. Cateva sute de bucati crapate de inghet sau imbibate cu apa anuleaza complet economia facuta la comanda, si nimeni nu mai poate dovedi cine e de vina.
Locul ales pentru paleti
Terenul pe care stau paletii e prima decizie si cea mai ignorata. Pamantul moale cedeaza dupa prima ploaie, paletul se inclina, iar marfa de deasupra cade si se sparge. Un strat de balast compactat sau cateva grinzi de lemn puse dedesubt rezolva problema cu un cost aproape de zero.
La blocurile usoare, un BCA pret bun se transforma repede in pierdere daca paletii stau direct pe pamant. Materialul absoarbe umezeala din sol prin capilaritate, se ingreuneaza si devine mult mai greu de manipulat la zidire, chiar daca nu se vede nicio schimbare la suprafata.
Ce se verifica inainte de descarcare:
- daca terenul e plan si compactat
- daca apa se scurge sau balteste in zona
- distanta fata de zona de lucru
- accesul camionului si al roabei
- spatiul liber pentru utilaje
Otelul si rugina de suprafata
Armatura tinuta afara capata in cateva saptamani un strat subtire de rugina, iar asta sperie multi beneficiari fara motiv. Rugina superficiala, care se ia cu mana sau cu o perie, nu afecteaza rezistenta si chiar imbunatateste aderenta la beton. Problema apare abia cand stratul se exfoliaza in solzi si cade singur de pe bara.
Un pachet de fier beton fasonat se aseaza pe suporti, ridicat de la sol, si se acopera cu folie doar daca sta mai mult de o luna. Contactul direct cu pamantul umed e singura situatie care chiar strica materialul, pentru ca acolo coroziunea avanseaza continuu.
Etichetele de pe legaturi se pastreaza pana la montaj, chiar daca pachetul se desface partial. Fara ele, nimeni nu mai stie ce diametru sta in care gramada, iar confuzia costa jumatate de zi de lucru la prima turnare.
Ordinea pe santier
Materialele asezate in ordinea folosirii scurteaza vizibil fiecare zi de lucru. Ce intra prima in opera sta cel mai aproape de zona de zidire, restul in spate. Pare un detaliu marunt pana cand o echipa de patru oameni pierde cate o ora pe zi cu mutatul paletilor dintr-un colt in altul.
Spatiul de acces conteaza la fel de mult. Un palet pus gresit blocheaza drumul betonierei sau al macaralei, iar mutarea lui in ziua turnarii costa mai mult decat toata organizarea de la inceput. Betoniera nu asteapta si se plateste la ora.
Ordinea obisnuita de asezare in curte:
- armatura, aproape de fundatie
- zidaria pentru parter, langa zona de lucru
- zidaria pentru etaj, in spate
- cimentul si adezivul, la adapost
- culoar liber pentru utilaje si camion
Cimentul si produsele in saci
Cimentul, adezivii si mortarele uscate sunt cele mai sensibile materiale de pe santier. Absorb umezeala din aer, nu doar din ploaie, iar un sac intarit nu mai are nicio valoare. Termenul lor de valabilitate se socoteste in luni, nu in ani, si scade rapid in conditii proaste.
Locul corect e sub acoperis, pe paleti sau pe scanduri, niciodata direct pe beton sau pe pamant. Sacii se stivuiesc pe maximum zece randuri si se lasa spatiu intre stiva si perete, ca aerul sa circule.
Cantitatea comandata se calculeaza pentru maximum doua saptamani de lucru. Un stoc mai mare pare comod, dar de obicei se transforma in saci pietrificati pe care ii arunca cineva in luna urmatoare, fara sa spuna nimanui. Pierderea nu apare in nicio evidenta.
Paza si marfa care dispare
Pe un teren neimprejmuit, materialele mici dispar primele. Saci de ciment, colaci de sarma, capete de fier, scule lasate peste noapte. Nu e o pierdere spectaculoasa, dar se aduna si nu se reclama niciodata, pentru ca nimeni nu stie exact cat era acolo.
Imprejmuirea provizorie rezolva cea mai mare parte. Costa o zi de munca si cateva panouri, iar ele se refolosesc la finalul lucrarii sau se vand mai departe, deci cheltuiala reala e aproape nula.
Armatura e cea mai expusa, pentru ca are valoare la kilogram si se transporta usor. Se depoziteaza cat mai aproape de zona in care se lucreaza si, daca se poate, la vedere din strada sau din casa vecina. Un teren pe care se vede ca umbla cineva zilnic nu e o tinta interesanta.
Cat se pierde de obicei
Pe un santier organizat, pierderile din depozitare raman sub doua procente si vin aproape numai din manipulare. Pe unul lasat la voia intamplarii, ele trec usor de cinci sau sase la suta, adica valoarea unei livrari intregi pe o casa obisnuita.
Diferenta nu vine din bani cheltuiti, ci din decizii luate in prima zi. Balast, grinzi de lemn si cateva folii inseamna o suma mica si o dimineata de munca, facuta inainte de prima livrare.
Cine trece prin al doilea santier face lucrurile astea automat, fara sa se mai gandeasca. Cine e la primul le afla de obicei tarziu, dupa ce a aruncat deja marfa crapata intr-un colt al curtii. Diferenta dintre cele doua situatii se invata intr-o ora, nu intr-un an.
