Sari la conținut
Trecerea dintre doua pardoseli diferite
Comunicate de presa

Trecerea dintre doua pardoseli diferite

In aproape fiecare locuinta exista cel putin un loc in care parchetul se intalneste cu gresia. De obicei la intrarea in baie sau in bucatarie, uneori chiar la usa de la intrare. Locul acela se rezolva in cateva minute sau devine un detaliu care deranjeaza ani de zile.

Problema nu e vizibila pe planul de amenajare. Apare la montaj, cand se constata ca cele doua straturi nu ajung la aceeasi inaltime. La o usa intrare apartament diferenta se adauga si la cea dintre palier si locuinta, deci se aduna doua praguri in acelasi punct.

Solutia se gandeste inainte, nu la final. Cand pardoselile sunt deja montate, optiunile ramase sunt putine. O decizie luata la masuratoare nu costa nimic, una luata la montaj costa o piesa in plus si o deplasare.

Diferenta de nivel dintre camere

Gresia se pune pe un strat de adeziv, parchetul pe unul de spuma. Grosimile finale ies rar identice, iar diferenta de cativa milimetri se vede exact sub usa. Fisele tehnice ale producatorilor, inclusiv pentru o usa Porta Doors, indica un spatiu minim intre foaie si pardoseala, iar acel spatiu se calculeaza de la nivelul finit.

Cand diferenta e mica, bagheta de trecere o acopera fara probleme. Cand trece de un centimetru, se simte la fiecare pas. Descult se observa si mai clar, iar cu timpul marginea incepe sa se toceasca.

In renovari partiale apar si situatii in care o camera ramane cu pardoseala veche. Atunci diferenta e stabilita deja si usa se comanda in functie de ea. Inaltimea foii se reduce din start, iar bagheta preia restul diferentei. Pentru a evita diferentele inestetice dintre pardoseli, este important sa verifici cateva detalii inainte de montarea usii:

  • grosimea finita a fiecarei pardoseli
  • stratul de adeziv sau de spuma de dedesubt
  • spatiul minim cerut sub foaia de usa
  • locul exact unde se opreste foaia cand e inchisa
  • tipul de bagheta potrivit pentru diferenta ramasa

Baghetele si locul lor exact

Bagheta se pune sub usa, nu langa ea. Pozitia corecta e in planul foii inchise, ca sa nu se vada din niciuna din camere. O usa interior montata corect ascunde complet trecerea atunci cand e inchisa.

Exista variante plate, pentru pardoseli la acelasi nivel, si variante cu diferenta de inaltime, pentru restul situatiilor. Alegerea se face dupa masurare, nu din catalog. Diferentele de cativa milimetri schimba modelul potrivit, de aceea piesa nu se cumpara inainte de masurare.

Fixarea conteaza la fel de mult. O bagheta prinsa doar cu adeziv se desprinde in cateva luni in zonele de trecere intensa, iar una prinsa cu suruburi rezista, dar cere gauri in pardoseala.

Pragul la intrarea in locuinta

La intrare, pragul are si alt rol. Opreste praful si aerul care vin din casa scarii si limiteaza diferenta de temperatura dintre palier si hol. Pe holurile cu trafic mare preia si uzura care altfel ar ajunge direct pe capatul pardoselii.

Daca intrarea da direct intr-o zona cu gresie, trecerea e simpla. Daca da pe parchet, se adauga si grija de a proteja capatul de lamele de umezeala adusa de pe scari. Un covoras pus la intrare rezolva o parte din problema, dar nu inlocuieste piesa de trecere.

Cea mai des intalnita greseala e lipsa oricarui prag. Capatul parchetului ramane vizibil, se umfla in timp si se deterioreaza exact in zona cu cel mai mare trafic din casa. Pentru a obtine o trecere uniforma intre doua pardoseli, urmeaza cativa pasi simpli inainte de fixarea baghetei de finisaj:

  • Se masoara inaltimea finita a ambelor pardoseli.
  • Se calculeaza diferenta ramasa intre ele.
  • Se alege tipul de bagheta potrivit acelei diferente.
  • Se stabileste pozitia, in planul foii inchise.
  • Se fixeaza abia dupa montarea usii, nu inainte.

Materialele care se imbina greu

Unele combinatii cer mai multa atentie. Gresia e rigida si nu se misca, parchetul se dilata si se contracta cu umiditatea din aer. Intre ele trebuie lasat un spatiu de dilatare, iar bagheta il acopera.

Daca spatiul lipseste, parchetul impinge in gresie si se ridica la imbinare. Problema apare de obicei la prima iarna cu caldura pornita. Odata ridicate, lamelele raman asa chiar daca umiditatea revine la normal.

Covorul si parchetul formeaza o alta combinatie delicata. Capatul covorului se roade repede fara o piesa de trecere, iar aspirarea repetata il desprinde treptat. O piesa de trecere prinde marginea si o fixeaza, astfel ca nu se mai ridica.

Montajul facut in ordinea corecta

Ordinea lucrarilor schimba rezultatul. Pardoselile se monteaza inaintea usilor, iar baghetele la final. Inversarea pasilor duce aproape mereu la ajustari facute pe loc. Cand pardoseala vine ultima, inaltimea usii e deja stabilita si nu mai poate fi corectata.

Cand usile vin primele, inaltimea lor se stabileste pe o pardoseala care nu exista inca. Orice abatere a meseriasului de la parchet se transforma in frecare sau in spatiu prea mare.

Verificarea finala se face cu usa in miscare, nu doar inchisa. Foaia se deschide si se inchide de cateva ori, ca sa se vada daca atinge bagheta in vreun punct.

Detaliul de la nivelul pasilor

Trecerea dintre doua pardoseli e un detaliu mic, asezat intr-un loc prin care se calca de zeci de ori pe zi. Din acest motiv se observa mai mult decat multe alegeri mai scumpe.

Rezolvat corect, nu se simte deloc. Rezolvat la intamplare, devine locul in care cineva se impiedica si in care pardoseala incepe sa cedeze. Diferenta dintre cele doua situatii e de cateva minute de atentie la montaj.

Pe termen lung conteaza ca imbinarea ramane stabila, fara spatii si fara margini ridicate. Asta se obtine din masuratoare si din ordinea corecta a lucrarilor, nu din materialul cel mai scump ales de la raft.