Izolarea planșeului spre podul neîncălzit este una dintre cele mai ieftine și mai eficiente lucrări de reducere a pierderilor de căldură într-o casă cu acoperiș în pantă. Aerul cald urcă, iar un tavan neizolat cedează continuu căldură spre podul rece. Lucrarea se face din pod, fără intervenții în camerele locuite, iar rezultatul depinde de grosimea izolației, de continuitatea ei și de felul în care este tratată umezeala.
De ce se izolează planșeul și nu acoperișul?
Planșeul se izolează atunci când podul nu este locuit și nici nu va fi, pentru că suprafața de izolat este mai mică decât cea a acoperișului, iar volumul podului rămâne în afara zonei încălzite. Acoperișul se izolează doar când podul devine spațiu locuibil, situație descrisă în articolul despre transformarea unui pod neutilizat într-o cameră de zi. Cele două variante nu se combină: un pod rece trebuie să rămână rece și aerisit.
Ce grosime de izolație este necesară pe planșeul spre pod?
Pe planșeul spre podul neîncălzit se recomandă, orientativ, 20–30 cm de vată minerală sau un material cu performanță echivalentă. Tabelul arată cum scade transferul de căldură prin izolație odată cu grosimea, pentru un material cu conductivitate termică de 0,035 W/mK, fără a socoti celelalte straturi ale planșeului.
| Grosime izolație | Rezistență termică R (m²K/W) | Coeficient U aproximativ (W/m²K) |
|---|---|---|
| 10 cm | 2,9 | 0,35 |
| 15 cm | 4,3 | 0,23 |
| 20 cm | 5,7 | 0,18 |
| 25 cm | 7,1 | 0,14 |
| 30 cm | 8,6 | 0,12 |
Câștigul este mare la primii centimetri și scade treptat. Trecerea de la 0 la 10 cm reduce pierderile de câteva ori, în timp ce trecerea de la 25 la 30 cm aduce o îmbunătățire mai mică. Pentru planșee se aleg de obicei 20–25 cm, iar cerințele exacte pentru o casă anume rezultă din calculul unui proiectant sau al unui auditor energetic.
Ce material se potrivește pe un planșeu din lemn sau din beton?
Vata minerală este materialul cel mai folosit, pentru că se așază ușor între grinzi, este incombustibilă și permite trecerea vaporilor. Pe planșeele din beton se pot folosi și plăci de polistiren, cu condiția ca podul să nu aibă coșuri de fum sau elemente calde în apropiere. În jurul coșurilor se folosește numai material incombustibil, cu distanțele cerute de producătorul coșului.
Unde se montează bariera de vapori?
Bariera de vapori se montează pe partea caldă a izolației, adică direct peste tavanul camerelor și sub vata minerală. Rolul ei este să oprească vaporii din locuință să ajungă în izolație, unde s-ar putea condensa la contactul cu aerul rece din pod.
- Fâșiile se suprapun cu 10–15 cm și se lipesc cu bandă potrivită.
- Străpungerile pentru cabluri și tubulaturi se etanșează cu manșoane sau bandă.
- Pe partea rece, deasupra izolației, nu se pune folie impermeabilă la vapori; dacă este nevoie de protecție contra prafului, se folosește o membrană permeabilă.
La planșeele din beton armat, placa însăși limitează mult trecerea vaporilor, așa că bariera are un rol mai mic decât la planșeele din lemn cu tavan din lambriu sau gips-carton.
De ce trebuie podul să rămână ventilat?
Podul rece trebuie ventilat pentru că aerul care circulă prin el elimină umezeala ajunsă acolo din casă sau prin învelitoare. Gurile de ventilare de la streașină și de la coamă nu se astupă cu izolație. Un pod fără aerisire face condens pe partea inferioară a învelitorii, iar lemnul șarpantei se poate degrada în câțiva ani.
Ce greșeli anulează efectul izolației?
Greșelile de execuție lasă căi prin care căldura ocolește izolația, iar efectul lor seamănă cu cel al punților termice. Cele mai frecvente sunt:
- Golurile dintre plăci și spațiile rămase lângă grinzi. Se evită prin montarea în două straturi decalate.
- Vata călcată în picioare, care își pierde grosimea. Pentru acces se montează o podină pe suporți, deasupra izolației.
- Trapa podului neizolată și fără garnitură, prin care aerul cald urcă direct în pod.
- Racordul cu pereții exteriori lăsat descoperit, acolo unde planșeul se sprijină pe zidărie.
Locurile pe unde se pierde căldura se pot găsi cu metodele din ghidul despre depistarea pierderilor de căldură într-o seară, iar zonele critice de la îmbinări sunt explicate în articolul despre punțile termice din casă. Izolarea planșeului se planifică împreună cu restul anvelopei, pentru a evita problemele enumerate în materialul despre greșelile frecvente la anvelopa termică.
