Un raft nu pare dezordonat când are o logică vizibilă: grupuri clare, spații libere între ele și un număr limitat de elemente care se repetă, de pildă aceeași culoare, același material sau aceeași înălțime. Nu trebuie să ai puține cărți, ci să le aranjezi astfel încât ochiul să înțeleagă ce vede. Exemplele de mai jos pornesc de la situații pe care le întâlnești în orice casă.
Situația 1: biblioteca plină, dar „obositoare” la vedere
Ai un perete întreg de cărți, toate de la podea la tavan, și totuși privirea nu găsește nimic. Problema nu este cantitatea, ci uniformitatea haotică: coperți de zeci de culori, înălțimi diferite, titluri în toate direcțiile. Soluția cea mai simplă este ordinea după unul dintre criteriile vizibile. Poți grupa cărțile pe teme, pe culori sau pe înălțime, apoi alterna rândurile verticale cu unele orizontale, ca să rupi monotonia. Pe un raft din patru, lasă unul parțial gol sau ocupat cu obiecte decorative.
Un truc des folosit de cei care amenajează spații pline de cărți este să lase în fiecare raft aproximativ o treime de spațiu liber. Pare risipă, dar tocmai acest aer face cărțile să pară alese, nu înghesuite.
Situația 2: raftul din living, unde nimic nu stă „la locul lui”
Pe raftul din sufragerie se adună telecomenzi, fotografii, ceasuri vechi, cadouri primite și două vaze neasortate. Nimic nu e urât separat, dar împreună nu spun nimic. Începe prin a goli complet raftul și a pune la loc numai ce iubești sau folosești. Apoi construiește fiecare nivel pornind de la un obiect mai mare, la care adaugi unul mediu și unul mic, în triunghi, nu în linie dreaptă. Regula numărului impar, trei sau cinci obiecte într-un grup, funcționează pentru că ochiul le citește ca pe un ansamblu, nu ca pe o înșiruire.
Dacă detaliile despre dimensiunile rafturilor, adâncimea potrivită sau poziționarea față de canapea te interesează, le găsești în materialul despre aranjarea rafturilor și a bibliotecilor, util mai ales când montezi ceva nou.
Situația 3: rafturile deschise dintr-o locuință mică
Într-un apartament mic, rafturile deschise tentează pentru că par ușoare, dar primesc și tot ce nu are altă casă. Aici pot ajuta combinațiile: un raft deschis pentru ce arăți, o parte închisă (uși, cutii sau coșuri) pentru ce ascunzi. Coșurile din răchită sau din material textil, de același fel, unifică imaginea și pun ordine în obiectele mărunte: încărcătoare, pături subțiri, jocuri de societate.
Etichetele discrete ajută în familiile numeroase, iar cutiile cu capac din carton gros, de aceeași culoare, fac un raft să pară proiectat, nu improvizat. Contează să alegi o singură familie de recipiente, nu câte una din fiecare model.
Cinci reguli care țin în aproape orice casă
- Un punct de ancorare pe raft. Un obiect mai mare sau o grămadă de cărți orizontale dă greutate compoziției.
- Repetiția. Două sau trei culori sau materiale care revin pe mai multe rafturi creează unitate.
- Aer între grupuri. Un spațiu de câțiva centimetri între ansambluri contează mai mult decât crezi.
- Greutatea jos, ușurința sus. Obiectele grele și cărțile mari stau pe rafturile de jos, accesoriile ușoare sus.
- Rotația. Schimbă o parte din obiecte din când în când; același aranjament rămas ani la rând devine invizibil.
Cărțile: pe orizontală sau pe verticală?
Amândouă, în proporție echilibrată. Cărțile pe verticală țin loc puțin și sunt ușor de găsit. Un teanc orizontal, de trei-patru volume, poate servi drept suport pentru un obiect mic, de exemplu o statuetă sau o lumânare, și introduce o linie orizontală într-un peisaj de verticale. Întoarce cărțile cu cotorul spre exterior, dar nu forța aranjarea după culoare, dacă nu te regăsești în ea. Mulți oameni caută o carte după aspectul cotorului, iar un sistem pe care nu îl poți urma rămâne frumos doar o zi.
Ce faci cu obiectele personale care nu se potrivesc
Fotografiile de familie, suvenirurile din călătorii și obiectele cu valoare sentimentală nu trebuie scoase, ci puse împreună. O parte din raft, sau un raft întreg, dedicat amintirilor, le oferă un context și le împiedică să se împrăștie. Pune-le în rame cu aspect asemănător sau grupează-le pe fond neutru. Obiectele care nu se încadrează nicăieri se pot roti sezonier, păstrate în cutii într-un dulap.
Situația 4: raftul de copii și raftul de uz zilnic
În camera unde trăiesc copii, rafturile trebuie să țină cont de înălțime și de siguranță. Jucăriile și cărțile folosite zilnic stau la nivelul mâinii lor, iar obiectele fragile și lucrurile importante urcă deasupra. Cutiile mari, deschise, în care aruncă tot, sunt mai realiste decât sertarele pe categorii, pe care nu le respectă nimeni. Regula ordinii vizibile rămâne valabilă: dacă toate cutiile au aceeași formă și aceeași culoare, camera pare aranjată chiar și când interiorul lor e haotic.
Un alt exemplu din viața de zi cu zi este raftul de la intrare. Chei, scrisori, ochelari, o plantă mică: dacă fiecare lucru are un loc stabilit, o tavă, un cârlig, un coș, raftul funcționează și arată bine. Fără aceste locuri, devine imediat un morman.
Pentru o privire mai largă asupra subiectelor legate de camera de zi, de la depozitare la lumină și textile, se pot parcurge materialele din categoria despre living.
Un exercițiu de zece minute
Alege un singur raft, cel care te deranjează cel mai mult. Golește-l complet, șterge praful, apoi pune la loc doar o treime din ce era. Adaugă ce lipsește abia după ce ai privit rezultatul o zi. De multe ori descoperi că raftul arată mai bine cu mai puține obiecte și că restul poate sta într-un loc închis sau poate pleca din casă. Pe același principiu funcționează și celelalte camere; la InteriorLive găsești idei care urmează aceeași logică simplă: puține piese, bine alese, așezate cu intenție.
