„Alimentarea Sibiului cu apă din Păltiniș a fost o variantă la care conducerea orașului a ajuns în anul 1907. Uzina de Lunca Ștezii, inaugurată la 1894, nu făcea față necesarului crescut de apă, mai ales că, la 1906, începuseră lucrările la viitoarea canalizare a orașului și se estima că fiecare sibian va utiliza o cantitate dublă de apă după punerea acesteia în funcțiune.

Calitatea apei de izvor era deja recunoscută, denumirea stațiunii, Hohe Rinne, fiind dată de sașii din Cristian și făcea referire la un jheab din lemn pe care curgea apa limpede și rece.

Cercetările au fost făcute de inginerul german Ulrich Huber, din Reichenberg, ce a propus captarea izvoarelor din zona Șanta și aducerea apei în Sibiu printr-o aducțiune din fontă.

Orașul a alocat proiectului 650.000 de coroane iar pentru captarea apei de izvor au fost folosite țevi găurite din bazalt, îngropate în pietriș și nisip, ce permiteau infiltrarea apei și transportul acesteia către ”gălețile colectoare”, de unde ajungea în aducțiune.

Cei 15 km de aducțiune au fost realizați din conducte din fontă turnate în fabricile Mannesmann din Germania, cu diametre cuprinse între 175 și 225 mm.

Marea provocare a fost construirea unor cămine pentru ”rupere de pantă”, având în vedere că diferența de altitudine dintre izvoarele din Păltiniș și oraș era de peste 1.100 de metri, iar presiunea apei ajungea, în unele locuri, la 18 bari.

In 1922 au fost captate izvoarele din Degneasa, iar între 1928 și 1929 cele din Cotorești.

Chiar dacă au trecut 112 ani de la punerea în funcțiune, aducțiunea Păltiniș continuă să aducă în Sibiu apă de izvor, rece și limpede, rămânând mărturie ingeniozității inginerilor ce au trudit la dezvoltarea alimentării au apă a orașului.

Faptul că Sibiul a captat apa izoarelor din Păltiniș a stat la baza unor procese cu localitățiile învecinate, care au reclamat că au fost lăsate ”pe uscat”…”

Povestite de dl Thomas Roth- șef Relații Publice la Societatea Apă Canal Sibiu.